CETATEA DACICĂ DE LA GRĂDIŞTEA DE VÂLCEA

                                  CETATEA  DACICĂ  DE  LA  GRĂDIŞTEA DE VÂLCEA

În  apropierea  satului  Valea-Grădiştei, pe  culmea  Dealului  Muierii ( 478 m.), în  punctul  numit  ‘’La  Cetate’’, se  găsesc  urmele  unei  cetăţi  dacice.

            Grigore Tocilescu (1850-1909, istoric, arheolog, epigrafist și folclorist român ), află dintr-o comunicare făcută de Prefectura Vâlcea despre Cetatea de la Grădiștea. Ca urmare face o vizită de documentare la Grădiștea unde rămâne plăcut surprins că cetatea era foarte cunoscută și în rândul copiilor ( a fost condus la cetate de catre un grup de copii ce pășteau vacile în apropierea cetății), dovadă a transmiterii acestei informații din generație în generație.

 Despre  cetatea  de  la  Grădiştea, Dumitru  Berciu  (Arheologia  preistorică  a  Olteniei , în  Arhivele  Olteniei, an XVIII  nr.104-105  iulie-decembrie, 1989, pag.354)   spunea  că  datează  din  perioada  de  trecere  de  la  cultura  Hallstatt  la  cultura  La  Tėne. Tot  D. Berciu  reliefează  faptul  că  sub  cetate  sunt  urme  ale  culturii  Coţofeni ( 2500-1800 î.Hr.).

Cetatea, aflată  pe  o   înălţime  dominantă, beneficia  de  o  vizibilitate  deosebită  asupra împrejurimilor. Ea  este situată  pe  culmea  celui  mai  înalt  deal  din  cele  trei  care se  adună  şi  formează un  platou. Profesorul  Mihai  Toartă  în  articolul  ‘’Cetăţi  dacice  în  judeţul  Vảlcea’’  din  ‘’Studii  Vảlcene’’, nr. 2   din 1972,  menţionează  existenţa  unor  izvoare  cu  apă  potabilă  pe  platoul  şi  în  împrejurimile  cetăţii  şi  avansează  ideea  că  cetatea  ar  fi  fost  distrusă  prin  incendiere,  de  către  romani,  în  urma  unor  puternice  operaţiuni  militare ( dovadă  stratul  gros  de  arsură).

Poziția strategică a cetății asigura si securitatea drumului dacic ce făcea legătura între Sucidava( Corabia de azi) și Sarmisegetuza, capitala dacică din Munții Orăștiei. Ea se înscria în ansamblul de cetăți și fortificații de pe acest vechi drum comercial și militar, Sarmisegetuza, cetatea de la Polovragi – Gorj, Pelendava – Dolj, Malva și Sucidava de la Dunăre.

În  ‘’Revista  Muzeului  Militar  Naţional’’  nr.1, 1991, Floricel  Marinescu  publică  un  studiu  mai  amplu  despre  cetatea  grădişteană  din  care  vom  cita  în  continuare. ‘’De  formă  aproape  circulară, cu  diametrul  interior  aproximativ  85 m, această  fortificaţie  se  află  pe  una  din  prelungirile  sudice  ale  Dealului  Muierilor  şi  este  mărginită  spre  est-nord-est  de abrupta  Vale a  Grădiştei- care a  şi  erodat  o  parte  din  incintă- iar  spre  sud-vest  de  o  serie  de  alunecări  de  teren. Spre  sud  se  prelungea  creasta  dealului  în  pantă  uşor  descendentă, pe  ea  găsindu-se  la  circa  200 m departare   de  cetate  şi  aşezarea  contemporană  deschisă. Înspre  nord, cetatea  era  amplasată  în  imediata  apropiere  a  unuia  dintre  cele  mai  importante  drumuri  de  plai  care  făceau  legătura  între  cảmpia  Dunării  şi  zonele  subcarpatice  şi, peste  munţi, cu  podişul  Transilvaniei, aşa  numitul  Drum  al  Muierilor, una  din  importantele  artere  de  comunicaţie  din  regiune  de  pảnă  acum  un secol. Pảnă  în  prezent  cercetările  au  demonstrat  că  pe  dealurile  de  nord, est şi  sud, incinta, lată  de  circa  5 m. era  formată  dintr-un  zid  de  pămảnt, lemn  şi piatră  pảnă  la  înălţimea  de  2 m - din  care  1 m păstrat  în  situ-peste  care  se  ridica  numai  o  construcţie  din  lemn  lipit  cu  lut  şi, ca  element  adiacent, calupuri  relativ  paralelipipedice  din  lut  bine  ars.’’

În  continuarea  materialului  se  face  o  descriere  interesantă  a   incintei  cetăţii  insistảndu-se  pe  anumite  similitudini  ” cu  tehnica  a  ceea  ce  astăzi  numim  zid  celtic 

( murus  Gallicus) fiind  însă  anterioară  şi  specifică  populaţiei  nord  tracice”.

La  mică  distanţă  de  cetate, înspre  valea  Olteţului, se  află  un  pisc  de  deal  numit  “Straja’’ în  care  se  afla  un  punct  de  observare. După  cucerirea  romană, este  consemnată  o  aşezare  de  tip  rural  în  aceste locuri (vezi D. Tudor - ”Oltenia  Romană”, Bucureşti, 1978, Editura  Academiei  R.S.R., pag. 233 ).

În ” Grădiștea de pe Olteț” – lucrare manuscris a învățătorului Dumitru Cumpănașu (1900-1986) - Cetatea grădișteană este indentificată a fi Phrateria.  ”… Făcând o apropiere între poziția lor pe harta după Ptolomeu și localitățile cu urmele de locuri întărite,  … am constatat că Phrateria  se suprapune pe Grădiștea – Vâlcea …”.

Succesiunea scenelor de pe Columnă, ar indica faptul ca o parte din legiunile romane, spre Sarmisegetuza, ar fii trecut pe acest drum, drum păstrat în memoria localnicilor ca Drumul Dacilor – o prelungire al Drumului Muierii – și că cetatea a fost cucerită și arsă de aceștia. Acest lucru este ilustrat de scenele 94 – 98 de pe Columna Traiană.

Din păcate, Cetatea dacică de la Grădiștea, nu a reușit să atragă interesul specialiștilor, dovadă slaba preocupare a acestora în a face o cercetare profundă a sitului. Timpul și mai ales oamenii au distrus și distrug iremediabil și ultimile urme ale unui trecut glorios dacic pe aceste meleaguri.

Fîrtat Ilie, bibliotecar