miercuri, 15 ianuarie 2014

Radu Paraschivescu și Biblioteca Grădiștea din județul Vâlcea


 Biblioteca Grădiștea din județul Vâlcea
                                                                                                              Radu Paraschivescu

Jubilez din secunda când intru în biblioteca din Grădiştea, judeţul Vâlcea, o construcţie cu un nivel, prizonieră a arhitecturii de tip cutie de chibrituri din comunism. O bicicletă stă rezemată de perete, lângă un burlan, ca o taurină zveltă, care se ascunde de vipie. De ce jubilez? Fiindcă tocmai pariasem cu mine însumi că şi aici, ca peste tot, aveau să ne aştepte farfurioare cu sărăţele, Maxi-Mix, biscuiţi şi alune. Pariu câştigat. Rămâne de văzut cum rezolvăm tranzacţia – îmi dau eu mie banii sau invers. Deocamdată, privirea mi se opreşte asupra unei urări lipite pe un perete. „Noapte bună, maestre.” E ceva în neregulă. Eu nu sunt maestru, iar afară e plină zi. Mă dumiresc când îmi cobor privirile şi văd fotografia lui Adrian Păunescu în chenar negru. Irina IREX Săndulescu simte că vreau să fac o glumă proastă, mă prinde de braţ şi mă urneşte de lângă poza bardului. „Totuşi, Irina”, îi şoptesc, parafrazând un titlu păunescian. Dar Irina nu riscă. După o zi şi jumătate în compania lui Ovidiu şi a mea, a aflat că nu poţi fi niciodată îndeajuns de prudent.
-          Trebuie să se vorbească mereu de biblioteca noastră. Mereu.
Ei bine, da, cuvintele astea mă câştigă. Sunt cuvinte pe care Ilie Fârtat, directorul bibliotecii din Grădiştea, nu le afişează pe pereţi, alături de omagierile postume, însă le are ştanţate într-un pliu al memoriei. Şi nu le rosteşte conjunctural, fiindcă vede în faţa lui pe cineva cu agendă şi reportofon, ci fiindcă asta crede. [...]
Cele patru calculatoare venite prin Biblionet sunt ocupate, chit că ora din zi la care am ajuns în Grădiştea pare mai potrivită pentru contemplaţia pe malul Ţuguiului sau pentru o mică porţie de lâncezeală „cu storurile trase”, ca în Topârceanu. Aflu că se întâmplă foarte rar ca vreunul din calculatoare să rămână liber. Când copiii şi adolescenţii sunt la şcoală, vin adulţii sau – varianta corectă politic a bătrânilor – „seniorii”. Oricum, timpi morţi nu prea există. Prin Biblionet, aşezământul dintre dealuri a comutat de pe diateza pasivă pe cea activă, cu zone de interes care, în funcţie de clienţi, variază de la jocuri la remedii naturiste, de la facebook la referate pentru şcoală şi de la muzică la citirea presei sportive.
Dau să-i pun câteva întrebări domnului Fârtat, care se scuză pentru câteva clipe, cât să dea o lămurire unui puşti aflat în faţa unui mic impas tehnologic. Ovidiu profită de ocazie, se insinuează felin-fellinian lângă mine şi-mi şopteşte:
-          Să-ţi zic una bună. Are numărul afişat la intrare.
-          Cum adică?
-          Telefonul mobil. Şi-a afişat numărul pe uşa de la intrare. L-am pozat.
 Bibliotecarul se întoarce la masa la care stăm acum ca doi şahişti, faţă în faţă, înconjuraţi de hărţile de pe pereţi, sub supravegherea steagului tricolor şi a două sticle de răcoritoare. Ovidiu se retrage spre celelalte încăperi, prelingându-se printre pereţi cu cărţi şi adolescenţi confiscaţi de computere. Irina deambulează calm, cu aerul cuiva care a venit atât de des la Grădiştea, încât acum e mai degrabă gazdă decât musafir. Are încredere să mă lase nesupravegheat cu interlocutorul, ceea ce-mi sporeşte stima de sine. (Glumesc, Irina.) În faţa mea, două fete consultă nişte siteuri cu tematică zglobie. Mă uit la ele, îmi amintesc brusc de un episod văzut pe YouTube, îl mai amân un pic pe domnul Fârtat şi le abordez pe fete pe tonul fufelor din „Mondenii”.
-          Ce faceţi, fatăăăă, ce-i cu voi aiiiici?
Fetele se întorc spre mine şi râd mirate.
-          Aţi văzut filmul?
-          Normal, le răspund şi-l invit apoi pe bibliotecar la destăinuiri. Ce-a fost cu filmul ăla? Care-i povestea lui?
Ilie Fârtat îşi sumeţeşte faţa. Da, da, exact aşa. Musculatura i se reconfigurează în sculptura carnală a mândriei.
-          S-a ţinut un concurs cu titlul „Azi n-am fost la bibliotecă”, iar şmecherele astea două, Iulia şi Cristina, au luat premiul întâi. Ele au scris scenariul, ele au jucat. Totul s-a turnat aici, printre rafturi. Un film de cinci minute şi un premiu pentru toată viaţa.[...]
 .....................................................................................................................................................
Notă: Continuarea poveștii o găsiți în cartea ” Căutătorii de povești” la pagina 74

duminică, 5 ianuarie 2014

Semnificația zilei de Boboteaza la Grădiștea


 Semnificația zilei de Boboteaza la Grădiștea

Azi, 6 ianuarie, sărbătorim Boboteaza, aceasta semnifică Botezul lui Iisus Hristos în apa Iordanului, botez săvârșit de către Sf. Ioan Botezătorul,  ziua căruia o celebrăm mâine, pe 7 ianuarie.
Boboteaza este legată de Sărbătoarea Sf. Ioan prin semnificație, prin simbol, prin tradiții și obiceiuri frumoase prin ineditul lor și semnificația profundă ce a fost păstrată în ciuda vechimii acestei Sărbători.
De bobotează, grădiștenii  – tineri sau vârstnici ,  merg la biserică, participă la slujbă şi ia apă sfinţitǎ, apă care se consumă la toate sărbătorile de peste an, dimineaţa pe nemâncat. Aghiasma de Boboteaza este considerată apa sfințită cu cele mai mari puteri, este apa ce rămâne “vie” și proaspătă timp îndelungat.  Aghiasma de Bobotează pare să aibă “puteri” vindecătoare atât pentru suferințele trupești, cat și pentru cele sufletești și spirituale. Se spune că aghiasma se bea dimineața pe nemâncate și cu sufletul curat, după rugăciunea de trezire. Creștinul iși face cruce și bea apa sfințită care ii aduce sănătatea trupească și curățare spirituală. De asemenea se spune că este mare păcat să arunci sau să “strici” în mod intenționat aghiasma, dar și să o bei după ce ai mâncat.
 Când vine popa cu botezul, gospodarii  îi cer un fir din busuiocul cu care botează. Acest fir de busuioc, înfăşurat cu un fir de aţă roşie, se pune în noaptea de bobotează în gard în dosul porţii. Dimineaţa, dacă busuiocul este brumat, vei avea un an bun iar dacă este cum l-ai pus, soarta în acest an ţi-a întors spatele.
În această zi se spune că toate apele sunt sfinţite. Tot acum se botează, se stropesc  cu apă sfinţită animalele, leaurile din gospodărie, viile, livezile de pomi, etc.  Stropirea se face prin înmuierea unui fir de busuioc în apa sfințită.

 Ilie Fîrtat, bibliotecar Biblioteca Publică Locală Grădiștea, jud. Vâlcea