Valorificarea educativă a folclorului grădiștean

Valorificarea educativă a folclorului grădiștean

                Arta populară manifestată sub toate formele ei prezintă o bogăție neprețuită de comori pentru toți aceia care-și iubesc neamul și încearcă să-i păstreze nealterate valorile culturale moștenite. Începând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viața comunității, continuând cu frumoasele costume populare îmbrăcate în aceste împrejurări și terminând cu cântecele și jocurile, nelipsite la aceste evenimente, izvorul lor e nesecat pentru cei care vor să le cunoască și să le adune pentru a le dărui din nou așa cum spune Anton Pann ”De la lume adunate/ Și-napoi la lume date.”

                Pornind de la valențele formative ale folclorului și artei populare tradiționale noi, cadrele didactice, avem misiunea de a aduce copii în lumea valorilor culturii populare perene, de ai responsabiliza asupra păstrării și transmiterii către generațiile viitoare a acestora. Acest lucru este și mai necesar cu cât tendința generală de globalizare ne pune în pericolul de a ne pierde identitatea.

                Ca să prevenim o astfel de tragedie, un an de zile am mers din casă în casă prin sate de unde am cules informații despre folclorul grădiștean, un folclor de interferență cu influențe gorjenești date de poziționarea geografică a localității, dar nu lipsit de culoare locală, despre obiceiurile și tradițiile de pe Valea Oltețului. Acest demers a fost concretizat prin realizarea unei culegeri de folclor din Grădiștea.

                Acest lucru nu a fost decât un început. Nu era suficientă salvarea de la uitare  numai a obiceiurilor și tradițiilor, a cântecelor și strigăturilor, etc., trebuiau salvate și valorile materiale ale culturii tradiționale grădiștene. Acest lucru a însemnat încă un an de muncă de colectare din gospodăriile locuitorilor comunei a obiectelor cu valoare etnoculturală locală. Dar munca nu a fost în zadar! Am reușit, cu sprijinul autorităților locale, amenajarea unui Muzeu în Parcul comunal.

                Prin cele două proiecte duse la bun sfârșit, Culegerea de folclor din Grădiștea și realizarea unui muzeu al satului grădiștean am reușit să creăm baza materială necesară derulării unor activități educative centrate pe elevii de toate vârstele de la școlile din comună. Având ca numitor comun obiceiurile, tradițiile și folclorul grădiștean.

                Folclorul, conform DEX,  reprezintă totalitatea tradițiilor, a obiceiurilor și a creațiilor artistice populare ale unei țări sau ale unei regiuni. Ași merge mai departe cu definirea folclorului și ași spune că folclorul este  deopotrivă frumusețe, tradiție, vechime, bucuria de a cânta și juca, împreună băieți și fete, tineri și vârstnici.

                Pregătirea  copiilor pentru viață înseamnă educarea lor în armonie cu principiile, normele și idealurile comunității din care provin ca parte a principiilor și normelor specifice poporului român.

                Pornind de la acest principiu, am aplicat câteva proiecte culturale în parteneriat cu unitățile școlare din comuna dar și cu  instituții de cultură locale, altele decât școala și anume; biblioteca și biserica. Am avut în vedere că obiceiurile și tradițiile, folclorul în general, sunt din ce în ce mai puțin prezente în viața școlarilor de toate vârstele dar și tinerilor, ajungându-se la situația dramatică de a nu –și cunoaște originile.

                În anul 2011 am inițiat Proiectul ”Obiceiuri și tradiții din Grădiștea”, în parteneriat cu Biblioteca Publică Locală, proiect ce avea ca obiectiv cunoașterea, păstrarea și valorificarea tradițiilor  și obiceiurilor populare, a strângerii de inventar gospodăresc specific țărănesc în vederea constituirii unui Muzeu. În derularea acestui proiect au fost implicați alături de elevi și cadre didactice și părinții elevilor. Proiectul s-a bucurat de o largă participare având ca rezultat inaugurarea în data de 15 august, cu ocazia Zilei comunei Grădiștea, a Muzeului – Casă țărănească – din Parcul comunal. Cu această ocazie copiii, sub îndrumarea cadrelor didactice, au prezentat un program artistic unui numeros public, program artistic inspirat din datinile și obiceiurile populare descoperite de ei cu ocazia desfășurării acestui  proiect.

                În anul 2012, am continuat acest proiect, de data aceasta copiii au fost implicați în mărirea zestrei  deținute de Muzeu prin colectarea de noi obiecte dar și în operațiunea de inventariere și etichetare a obiectelor expuse precum și întreținerea acestora. Și de această data copiii, sub aceeași îndrumare atentă a cadrelor didactice, au prezentat unui public numeros un interesant program artistic în Parcul comunal, cu ocazia Zilei comunei din 15 august,  program artistic inspirat de obiceiurile și tradițiile locale. Cu această ocazie, Muzeul a fost deschis pentru vizită gratis pe tot parcursul zilei, trecându-i pragul peste 300 de vizitatori de toate vârstele din localitate dar și din țară.

                Ca o consecință a ecoului larg de care s-a bucurat atât în presa scrisă cât și audio ( Radio Craiova,  Radio Antena satelor  - acest post a avut 2 intervenții in zile diferite de aproape o oră cu acest subiect ), Muzeul Grădiștea a fost vizitat de o delegație din comuna Peretu, județul Teleorman, condusa de Primarul comunei cu scopul declarat de a realiza și dumnealor un astfel de muzeu. Cu această ocazie, oaspeții teleormăneni au vizitat și Liceul Teoretic Grădiștea.

                Din anul 2011, 9 Martie - Ziua tradiției, un alt proiect cultural desfășurat în parteneriat și ajuns la ediția a VI-a în 2012, a fost desfășurat la Muzeu. Acest proiect ce urmărește descoperirea, păstrarea și promovarea unor obiceiuri și tradiții de Anul Nou de primăvară, a fost finalizat la fiecare ediție cu câte un program artistic susținut de elevi.

                Costumele populare originale, unele dintre ele cu o vechime de aproape sau peste 200 de ani, au fost și sunt folosite de către copiii membri ai unor formații artistice reprezentative locale în cadrul unor concursuri județene sau interjudețene. Acolo costumele noastre s-au bucurat de aprecierea celor prezenți. Când spun asta am în vedere festivalurile interjudețene de la Bustuchin sau Logrești și Festivalul județean  ”Pridvorul tinereții ” de la Crețeni.

                Obiceiurile de Crăciun din localitatea noastră au fost prezentate la Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul ” în cadrul unui proiect al Consiliului Județean Vâlcea și al Uniunii Europene -  ”Crăciun European”.  Cu această ocazie au fost prezentate obiceiuri și tradiții de crăciun, preparate culinare specifice Crăciunului din Grădiștea, turtă, sarmale, cozonac, zăbic, etc., s-au cântat colinde spre încântarea celor peste 100 de spectatori prezenți.

                Nu trebuie uitat că în data de 25 decembrie 2012 copiii vor prezenta obiceiuri de Crăciun în cadrul unui program artistic ce va fi susținut atât în școală – în fața colegilor, cadrelor didactice și părinților - cât și la Biserica din satul Dobricea în fața enoriașilor. Aceste  spectacole fac parte din cadrul unui parteneriat Școală – Biserică ce au tocmai ca obiectiv descoperirea, conservarea și  promovarea obiceiurilor de Crăciun din Grădiștea. Nu este un secret pentru nimeni faptul că am reușit culegerea unui text de Stea absolut original cu această ocazie.

                Dialogul permanent ce se naște în cadrul activităților educative organizate,dintre elevi, cadre didactice, părinți, membri ai comunității, nu trebuie să rămână numai un simplu act de comunicare ci un suport pentru căutarea, conservarea și mai ales promovarea  acelor valori etnoculturale autentice locale. Să nu uităm că avem datoria morală de a face totul în direcția educării tinerei generații în respect și pioșenie față de strămoși și cultura lor și mai ales  să-i facem responsabili de perpetuarea acestor valori. Numai așa generațiile viitoare își vor ști originea și-își vor găsi locul ce-l merită în marea familie europeană.

                                                               Fîrtat Ioana, învățătoare

               

Grădiștea - Obiceiuri si tradiții de Crăciun

         Grădiștea – România – Europa

                                    - Obiceiuri si tradiții de Crăciun –

         Grădiștea se găsește așezată în partea de sud-vest a județului Vâlcea, pe hotar cu județul Gorj. Ca urmare a acestui fapt, în această zonă s-a dezvoltat o vatră etnoculturală cu influențe gorjenești.

         Crăciunul a fost și a rămas unul dintre cele mai importante evenimente din viața satului grădiștean. Unele obiceiuri și tradiții reușind să reziste noilor tendințe moderniste de renunțare sau ignorare a vechilor tradiții.

         În viața satului se produc o serie de evenimente menite să pregătească petrecerea sărbătorile de Crăciun. Dar cel mai important este tăiatul porcului.

Fiecare familie de gospodari a crescut si îngrășat un porc ce va fi sacrificat, aproape ritualic, în ziua de Ignat. După sacrificare, acesta este tămâiat și se spune Tatăl Nostru. Apoi se trece la pregătirea acestuia. Porcul este pârlit cu paie sau cu forja cu lemne, copt, spălat foarte bine ( să devină șoricul alb ) și tranșat după un anumit ritual. Nu toată lumea se pricepe la asta, sunt anumiți oameni care lucrează în echipe de cate 2-3 și care merg din casă în casă contra cost sau a câtorva kg. de carne. Aceștia dețin secretul tranșării cărnii pe anumite sortimente – mușcheți, șoldeți, spetii, costițe, iepurele, carnea trandafirilor, bărbiile pentru mațe, șunca, etc.. 

Pentru Crăciun, din porc, gospodinele pregătesc mațele și  trandafirii.

Mațele se umplu cu un amestec de tocătură din ficat  boșogi ( plămân ), splină, slănină, fierte în prealabil, cu orez undit, ceapă tocată, boia de ardei și cimbru. Zeama în care s-au fiert mațele este păstrată pentru a se consuma cu turtă.

Trandafirii – cârnați în altă parte -  sunt pregătiți din carnea trandafirilor ( mușchii burții ) și slănină tocate la bardă și condimentate cu usturoi. Cu acest amestec se umplu mațele subțiri ale porcului. Aceștia se pun la uscat și apoi la fum. Din aceștia se consumă la masa de Crăciun, fripți, alături de mațe și murături.

         Între Crăciun și Anul nou, gospodinele se ocupă de conservarea cărnii porcului. Slăninile sunt tăiate bucăți, fripte și apoi puse la trușie. Aici alternează jumările cu bucățile de mușcheți, trandafir și oasele tocate. Acestea sunt acoperite cu untură și vor constituii alimentul de bază pentru anul viitor.

         Familiile care au copii de ridicat la grindă, de botezat sau tăiat moțul, opresc pentru Moș, o spetie  și un trandafir să-l ducă acestuia ca plocon.

         Din topirea osânzii, grăsimea rezultată - despre care se crede că este o grăsime ușoară – se pune într-o oală de pământ. Aceasta va fi folosită pentru prepararea unor aluaturi de prăjituri sau ca suport pentru prepararea unor alifii populare pe baze de extract din plante. Jumările rămase de la osânză sunt folosite pentru prepararea zăbicului, un aliment obținut din aceste jumări amestecate cu turtă veche sfărâmată și prăjită în tigaie pe jar.

         În seara ajunului, pentru masa din ziua Crăciunului, gospodinele pregătesc cozonacul cu nucă și turta. Aceasta din urmă se făcea, după preferință, în spuză pe vatră sau la cuptor dospită, etc.,spoită cu ou sau nu. Tot acum se preparau sarmalele și piftiile.

         Un alt moment important în noaptea de Crăciun  o constituie primirea colindătorilor. Aceștia sunt constituiți în grupuri de minim 2 colindători. Fiecare grup are un sef, acesta este cel care încasează banii sau alte daruri din partea celor colindați. Ei pleacă prin sat la colindat după ce au făcut câteva repetiții.

         Colindătorii apar în ajunul nopții de Crăciun. Se cântă Moș Crăciun. Gazda oferă colindătorilor bani, fructe, cozonac, etc.. Dacă ceata de colindători este formată din adulți, aceștia sunt serviți și cu vin.

         În ziua de Crăciun, se merge la biserică și apoi se dă de pomană. În această zi nu se tămâie morții. Sărbătoarea Crăciunului ținea 3 zile. În toate aceste zile nu se muncea, se petrecea acasă cu familia sau cu rudele care-ți veneau în vizită sau la care te duceai în vizită. După masă se mergea la Hora satului. Aceasta se organiza în curtea școlii sau a căminului cultural, dacă acesta exista, sau chiar in curtea bisericii. Aici, tineri și vârstnici, deopotrivă, participau la joc. Dar în hore separate. Multe dintre aceste hore se terminau cu o bătaie sănătoasă. Dar a doua zi protagoniștii se împăcau în fața unei oale de vin și nimeni nu păstra mânie pentru aceste conflicte spontane. 

Fîrtat Ilie, bibliotecar