Blestemul
*
-
Doamne, cu ce ți-am greșit de mă urgisești așa de amarnic? Nu ți-a ajuns ,
Doamne, că mi-ai luat trei copii ca
niște crini? Nu ți-a ajuns , Doamne, că mi-ai luat părinții de tineri
lăsându-mă fără ajutor? De ce-mi iei, Doamne, și nevasta? Cu ce ți-am greșit,
Doamne, de mă chinui așa? Mă lași singur pe lume nenorocit? Ia-mă și pe mine,
Doamne, nu mă mai lăsa să-mi amărăsc zilele pe aici. Te rog, Doamne, dacă nu
mi-ai mai lăsat nimic pe lumea asta, ia-mă și pe mine! Of, Saveto, Saveto!
Ia-mă și pe mine, nu mă lăsa să mă chinuiesc de dorul vostru. Hai, te rog,
fă-mi și mie loc lângă tine și lângă copilașii noștri! Că am rămas singur ca
cucul. N-am unde să mă mai duc. Cui să spui o vorbă? Savetoo…!
Așa
se jelea bietul Nicolae al lui Dinculete, smulgându-și părul din cap de atâta
necaz și obidă conducându-și pe ultimul drum pe Saveta, nevasta lui dragă. Cu
un an în urmă, după ce și-a îngropat și pe copilul lor cel mic, ultimul în
viață din cei trei născuți și crescuți, lovit de o mașină, o pălise un dor în
capul pieptului, dor caruia nici doctorii nu-i găsiseră leac și care iată că o
băgă în groapă lângă cei trei copilași ai ei.
Nicolae
rămâne să-și poarte singur crucea.
*
- Ce-o fi, fă, și pe capul lui
Dinculete, ăsta? Că prea s-au strâns necazurile pe el ca bubele! Întreba într-o
zi Mărioara lu' Nete pe Ioana lui Gimboc. Se întâlniseră în pădure după câte un
braț de surcele.
- Nu știu, fă, dar așa necazuri ce
s-au ținut lanț, pe capul unui om, nu s-a mai pomenit pe la noi prin sat. Or fi
blesteme vechi care s-au pus pe capul bietului om. Că așa se spune, că
blestemele se pun pe nepoți și strănepoții celui blestemat și nu pe el.
- Auzi fă, povestea săraca bunică -
mea că Dinculete ăl bătrân ar fi fost om rău. Că ar fi fost și la ocnă.
- Am auzit și eu, fă, c-ar fi fost
cap de lotri. C-ar fi jefuit la drumul mare și ar fi omorât și oameni. De aia a
ajuns în ocnă. Crezi că ăia jefuiți nu l-or fi blestemat?
- E, cred că l-au blestemat săracii.
L-au blestemat și morții, nu numai vii la câte rele am auzit c-a făcut! Cred că
alea sunt blestemele de le trage bietul Nicolae!
*
- Blestemat să fii tu și urmașii tăi
în veac, nenorocitule! Erau ultimele cuvinte mai mult murmurate de Mărin Toma,
înainte de a-și da duhul cu capul aproape despicat în două de lovitura
puternică de secure a lui Dinculete.
Casa
lui Marin Toma, gospodar cu dare de mână, era undeva mai izolată de restul satului,
peste un pârâu, într-o vâlcea. Acolo, pe lângă casă-și ridicase toate
acareturile. Și avea destule. Se crăpa de ziuă când s-au pomenit cu o ceată de
haidamaci peste ei. Erau lotri lui Dinculete. Luați prin surprindere, au căzut
ca muștele sub loviturile de securi și cuțit. N-a scăpat niciunul.
- Înainte de plecare să dați foc
conacului. Ați auzit? Striga Dinculete înfierbântat de mirosul de sânge cu care
era împroșcat din cap până-n picioare, către ortaci. Strângeți cadavrele ăstora
și băgați - i în conac să ardă odată cu el și să ștergem orice urmă. Ne
întâlnim la locul știut. Veniți pe căi ocolite. Eu o iau înainte cu prada.
-
Căpitane, flăcăul ăsta nu-i mort, văd că mai mișcă. Ce facem cu el? Întreabă
unul dintre tovarăși pe Dinculete.
-
Bă, prost mai ești! N-ai vrea să-l luăm cu noi? Omoară-l, dă- l Dracului și
bagă-l în casă lângă ceilalți. Vrei să ne dea pe mâna jandarmilor? Și hai
grăbiți-vă Dracului odată, că ne trezim cu potera peste noi.
*
- Dumnezeule, uite un om spânzurat
acolo-n salcâmul ăla din vale. Om este nu? Și zicând asta, Lisandru Șchioapii
își face semnul crucii cu o mână iar cu cealaltă-i arată lui Gicu Măriții
salcâmul cu pricina. Veneau de la târg și o luaseră pe o scurtătură ce-i ducea,
printr-o pădurice de salcâm ce-i mai apăra de arșița soarelui de august, mai
repede acasă.
- Bă, mă dai Dracul, ăsta-i Nicolae
al lui Dinculete. N-a mai suportat săracul! Și-a pus ștreangul de gât! Dumnezeu
să-l ierte!
- El e, săracu Nicolae! Urâtă viață
mai avu și ăsta! Dumnezeu să-l ierte!
- Blestem rău, n-a mai rămas nimeni
din neamul lor!
Din volumul "Gradistea din vis" Ilie Firtat, bibliotecar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu