Păcat că te-am cunoscut atât de târziu,
Maestre Petre Petria!
Era prin vara lui 1995. Căutam
febril un loc de muncă și dus de noroc am ajuns la Biblioteca Județeana, avea
sediul lângă podul Vinerii Mari, să întreb despre postul de bibliotecar de la Grădiștea.
Acolo l-am cunoscut pe domnul Petre Petria. De la domnia sa am primit primele
informații despre ce înseamnă să fii bibliotecar dar mai ales în ce constă un
examen pentru ocuparea unui post de bibliotecar într-o bibliotecă publică. A
fost concursul, am avut norocul să câștig râvnitul post și iată-mă bibliotecar!
Domnul Petria a fost cel care
m-a modelat și m-a format ca bibliotecar. După fiecare întâlnire trimestrială
de la Biblioteca Județeană, după fiecare întâlnire în teritoriu cu domnul
Petria mă apropiam mai mult de ceea ce înseamnă să fii bibliotecar.
Mi-amintesc cu multă plăcere
de vizitele de la Grădiștea, de întâlnirile prilejuite de concursul ” Cea mai
bună Bibliotecă Publică Locală din județul Vâlcea ”, de întâlnirile din
Biblioteca Județeană ocazionate de diferite evenimente culturale, sau pur și
simplu întâmplătoare, de corespondența scrisă sau de convorbirile telefonice .
Dar marele merit al domnului
Petria, în ceea ce mă privește,este acela că mi-a insuflat dragostea pentru
scris. De câte ori ne întâlneam insista să scriu despre bibliotecă, despre
istoria comunei , depre obiceiurile şi tradiţiile locale și să încerc să realizez
monografia comunei Grădiștea. Și după atâta insistență, iată că în anul 2004
l-am invitat pe Maestru la Biblioteca Județeană Vâlcea să participe la prima
mea lansare de carte ”Grădiștea, file de istorie” , prima lucrare monografică
tipărită despre comuna Grădiștea , lucrare realizată în colaborare cu soția
mea, Fîrtat Ioana, învățătoare. Și cum
gheața fusese spartă, iată că sub sfatul și îndrumarea domniei sale au mai
apărut încă 2 volume, în 2007 ”Grădiștea, pagini de dor” , o culegere de
folclor din Grădiștea și în 2010 ” Monografia învățământului grădiștean, 1840-1989”.
Așa am prins curaj și am continuat să public mai multe articole – urmând sfatul
maestrului meu – despre bibliotecă, despre obiceiuri și tradiții, despre
istoria comunei mele in diverse publicații tipărite sau on-line.
Numele lui Petre Petria se leagă
de foarte multe titluri de carte, dar Maestrul a excelat și ca editor de presă,
când spun asta am în vedere revista ” Memoria slovelor”, al cărei director a
fost și-n paginile căreia și-au făcut loc și câteva articole scrise de mine.
La lansarea numărului din 2013,
lansare făcută la Biblioteca Județeană Vâlcea, a fost ultima dată când am mai
vorbit….Eu am fost puțin contrariat de faptul ca Maestrul nu-mi mai răspunsese
la telefon, neștiind că este bolnav, l-am întrebat ce s-a întâmplat! Cu
tristețe în glas și cu resemnare mi-a povestit despre boală, despre enigma
apariției ei, despre medici, etc. .. La despărțire, ne-am îmbrățișat și pe un
ton ce n-am să-l uit niciodată mi-a zis ”- Ilie, păcat că ne-am cunoscut așa de
târziu!”.
Atunci n-am înțeles prea multe, am crezut că este
o vorbă spusă în vânt şi că nu este așa de grav, că nu se va lăsa învins așa de
ușor și de repede de boală! N-am crezut că este ultima dată când vorbim! Abia când colegii din Biblioteca Județeană
mi-au dat cumplita veste despre trecerea la cele veșnice a Maestrului, am
realizat câtă dreptate a avut! Păcat că te-am cunoscut atât de târziu, Maestre
Petre Petria!
Fîrtat Ilie, bibliotecar
Notă:
Publicată în Personalități vâlcene – în memoriam Petre Petria, Editura Rotipo,
Iași, 2014, pag. 107.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu