Bibliotecile populare

Bibliotecile populare

         Prin Decizia Ministerului Instrucțiunii Publice din 16 octombrie 1898, în cadrul cercurilor culturale vor fi înființate biblioteci populare la toate școlile rurale, menite să pună la dispoziția țăranilor cunoscători de carte mijloacele necesare ”luminării” acestora iar copiilor cultivarea și dezvoltarea sumarelor cunoștințe acumulate în școală.

         În septembrie 1902, se înființează primele 10 biblioteci populare în județul Vâlcea printre care și cea de la Grădiștea, care aveau dublă funcție, școlară și populară. În anul 1903, Biblioteca Populara Grădiștea deținea 106 titluri în 158 de volume, 72 de cititori care au cautat mai mult cartea cu conținut științific impunându-se celor știutori de carte să citească și celorlalți. Anul următor, numărul cititorilor ajunsese la 88.

         În martie, la fel ca activitatea cercurilor culturale și activitatea bibliotecilor populare a fost suspendată, reluându-se în octombrie același an.

Primului război mondial i-au căzut victime bibliotecile pentru că în școli au fost cartiruite trupele de ocupație austro-ungare. Acestea au folosit cărțile și rafturile pentru foc. Astfel, la Grădiștea atât școala cât și biblioteca au fost devastate în întregime. Au fost arse sau distruse complet peste o mie de volume, cărți de literatură, în cea mai mare parte legate în pânză și piele.

După război, bibliotecile se refac și își desfășoară activitatea în continuare.

Inventarul bibliotecilor populare era format din cărți procurate de stat, județ sau comună, din donații, din cărțile care erau deja proprietatea școlii, etc. Intrarea altor cărți în bibliotecă era condiționată de aprobarea revizorului școlar.

Bibliotecile populare întâmpinau greutăți de ordin material și nu numai în desfășurarea activității. Întreaga activitate educativă a bibliotecilor era susținută de învățători. Ei sunt cei care au stimulat gustul pentru lectură și au stârnit curiozitatea cititorilor.

În anul 1902, biblioteca școlii din Grădiștea avea un raft în care se găseau 40 de volume. Acestea proveneau din donații din partea autorităților școlare. Printre alte cărți se găseau ”Istoria” lui Gr. Tocilescu, ”Minunile Maicii Domnului și numeroase cărți de agricultură și morală”. Avea 12 cititori iar bibliotecar era Constantin Rădulescu.

Bibliografie: Monografia învățământului grădiștean, 1840- 1989 , Rm. Vâlcea, 2010, Editura Silviana, Fîrtat Ilie, Fîrtat Ioana și Fîrtat Georgiana - Elena

 Firtat Ilie, bibliotecar