Bănca populară Cetatea, Grădiștea

Băncile populare

La 14 ianuarie 1902, Spiru Haret dă o circulară către prefecții de județ,  prin care cere ca revizorii școlari, învățătorii și preoții să îndemne locuitorii satelor să înființeze societăți economice. Aceste societăți economice devenind Bănci populare. Dar până atunci ele se numeau ”societăți economice”, ”societăți cooperatiste”, ”societăți de împrumut și păstrare” sau ” societăți de credit si ajutor manual”.

La 10 mai 1904, se înființează Banca Populară ”Cetatea” din comuna Grădiștea, bancă ce lucra cu Casa Centrală și făcea operațiuni în comunele Grădiștea și Tina și avea 24 membri fondatori ( 19 plugari, 1 comersant, 2 funcționari,1 preot și 1 învățător ) cu un capital social de 3190 lei.

          Banca împrumuta pe societari cu 9% pe an și pe nesocietari cu 10 %. La depunerile de fructificare, Banca  plătea o dobândă de 6%.

         Consiliul de Administrație se compunea din :

         Președinte – Preotul C. Roman ; Vicepreședinte – Tache Gh.Ionescu, plugar ; Casier și Contabil – C. Rădulescu, perceptor fiscal; Secretar I.R.Cumpănașu, secretar comunal ; Membri – Ion Gh. Niță, Dumitru Ilie, plugari ; Cenzori – Constantin Maria, plugar, Vasile Bucheru, învățător și C.M.R. Popa, primar ; Supleanți : Constantin Bărbulescu, comersant, Constantin D. Badea și Ilie Marin, plugari.

              Bibliografie: Monografia învățământului grădiștean, 1840-1989, Rm. Vâlcea, 2010, Editura Silviana, Fîrtat Ilie, Fîrtat Ioana și Fîrtat Georgiana - Elena

Fîrtat Ilie, bibliotecar

Cantinele școlare și Grădinile școlare în Grădiștea

Cantinele școlare

Cantinele școlare, înființate la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru elevii ce vin de la mare distanță de școală, aveau menirea de a-i ajuta pe elevii săraci din satele vecine și de a-i atrage la școală.

La 10 noiembrie 1901, la Școala Băești, se înființează o astfel de cantină. Alimentele proveneau de la grădina școlii și din ce aduceau de acasă, de bună voie, elevii. Gătea servitorul școlii care primea un plus la salariu de 3 lei pe lună. Aici serveau masa 6-7 elevi. Înființarea cantinei școlare a dus la creșterea frecvenței școlare de la 53 elevi la 61. Învățător la Școala Băești era Rădulescu Gheorghe.

                            Grădinile școlare

Printr-o circulară dată de Spiru Haret în 26 noiembrie 1897, se solicită revizorilor școlari să îndemne pe învățători să înființeze grădini pe lângă școli și să le cultive cu elevii. Fiecare localitate era obligată să pună la dispoziția școlii cel puțin un hectar de pământ.

Ca urmare a punerii în practică a acestei circulare haretiene, în 22 septembrie 1905, în Parcul Zăvoi din Rm. Vâlcea are loc o expoziție cu produse rezultate din grădinile școlilor din județul Vâlcea. La această expoziție participă cu produse agricole și Ioan Albescu, dirigintele școlii din Grădiștea.

În anul școlar 1906-1907, Școala Grădiștea deținea o suprafață de 3.000 m.p. în vatra satului, împrejmuit cu gard de ulucă. Aici au muncit 19 elevi, sub îndrumarea atentă a învățătorului Ioan Brătulescu, obținând din vânzarea produselor 9 lei. Terenul respectiv a fost donat școlii de către proprietarul Barbu Tomescu.

În anul școlar 1906-1907, Școala Băești deținea un teren în suprafață de 1200 m.p., în vatra satului, teren ne împrejmuit și ne cultivat. Acest teren aparținea comunei. Învățător la Școala Băești era Gr. Popescu.

Bibliografie: Monografia învățământului grădiștean, 1840-1989, Rm. Vâlcea, 2010, Editura Silviana, Fîrtat Ilie, Fîrtat Ioana și Fîrtat Georgiana - Elena

Firtat Ilie, bibliotecar

Școala pentru adulți și Casele de citit de la Grădiștea

Școala pentru adulți

Tot la inițiativa lui Spiru Haret, odată cu revenirea acestuia în fruntea Ministerului Instrucțiunii, în anul 1901, este dată o circulară prin care prefecții de județ obligau comunele sa prevadă la bugetul local o subvenție de 10 lei pe lună, pentru învățători, ca aceștia să predea și la școala pentru adulți. O astfel de școală a funcționat și la Grădiștea din 1902 până în 1904 când a fost închisă, ne mai primind fonduri din partea primăriei. La această școală se preda sătenilor analfabeți și foștilor elevi, care din diferite motive nu terminaseră școala.

                            Casele de citit

Casele de sfat și citire, în ”Vechiul Regat” , își au începutul în anul 1908, după modelul caselor de citit din Transilvania și constituiau activitate extrașcolară cu rolul de a educa și informa prin lectură. Inițiativa înființării acestor case de sfat și citire aparține învățătorilor.

În anul 1916, la Grădiștea se înființează o astfel de casă de sfat și citire ce preia și Biblioteca populara existentă, îmbogățindu-i activitatea. Cele mai frecvente activități organizate de către aceste case de sfat și citire erau șezătorile culturale din programul cărora făceau parte expuneri și programe artistice ( recitări de poezie patriotică, anecdote, lecturi patriotice, etc.)

Pentru buna desfășurare a activității caselor de sfat și citit, membrii acestora alegeau un comitet care se îngrijea de bunul mers al activității acestora. Aceste case de sfat și citire aparțineau administrativ de Casa Școalelor.

Bibliografie: Monografia învățământului grădiștean, 1840 - 1989, Rm. Vâlcea, 2010, Editura Silviana, Fîrtat Ilie, Fîrtat Ioana și Fîrtat Georgiana - Elena

Firtat Ilie, bibliotecar

Bibliotecile populare

Bibliotecile populare

         Prin Decizia Ministerului Instrucțiunii Publice din 16 octombrie 1898, în cadrul cercurilor culturale vor fi înființate biblioteci populare la toate școlile rurale, menite să pună la dispoziția țăranilor cunoscători de carte mijloacele necesare ”luminării” acestora iar copiilor cultivarea și dezvoltarea sumarelor cunoștințe acumulate în școală.

         În septembrie 1902, se înființează primele 10 biblioteci populare în județul Vâlcea printre care și cea de la Grădiștea, care aveau dublă funcție, școlară și populară. În anul 1903, Biblioteca Populara Grădiștea deținea 106 titluri în 158 de volume, 72 de cititori care au cautat mai mult cartea cu conținut științific impunându-se celor știutori de carte să citească și celorlalți. Anul următor, numărul cititorilor ajunsese la 88.

         În martie, la fel ca activitatea cercurilor culturale și activitatea bibliotecilor populare a fost suspendată, reluându-se în octombrie același an.

Primului război mondial i-au căzut victime bibliotecile pentru că în școli au fost cartiruite trupele de ocupație austro-ungare. Acestea au folosit cărțile și rafturile pentru foc. Astfel, la Grădiștea atât școala cât și biblioteca au fost devastate în întregime. Au fost arse sau distruse complet peste o mie de volume, cărți de literatură, în cea mai mare parte legate în pânză și piele.

După război, bibliotecile se refac și își desfășoară activitatea în continuare.

Inventarul bibliotecilor populare era format din cărți procurate de stat, județ sau comună, din donații, din cărțile care erau deja proprietatea școlii, etc. Intrarea altor cărți în bibliotecă era condiționată de aprobarea revizorului școlar.

Bibliotecile populare întâmpinau greutăți de ordin material și nu numai în desfășurarea activității. Întreaga activitate educativă a bibliotecilor era susținută de învățători. Ei sunt cei care au stimulat gustul pentru lectură și au stârnit curiozitatea cititorilor.

În anul 1902, biblioteca școlii din Grădiștea avea un raft în care se găseau 40 de volume. Acestea proveneau din donații din partea autorităților școlare. Printre alte cărți se găseau ”Istoria” lui Gr. Tocilescu, ”Minunile Maicii Domnului și numeroase cărți de agricultură și morală”. Avea 12 cititori iar bibliotecar era Constantin Rădulescu.

Bibliografie: Monografia învățământului grădiștean, 1840- 1989 , Rm. Vâlcea, 2010, Editura Silviana, Fîrtat Ilie, Fîrtat Ioana și Fîrtat Georgiana - Elena

 Firtat Ilie, bibliotecar

Cercurile culturale

                                          Cercurile culturale

         La 31 martie 1897, Spiru Haret, este numit ministru al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Cu sprijinul său au fost înființate, pe lângă școli, societăți și cercuri culturale ( în cadrul cărora activau echipe de dansuri populare, formații de teatru și coruri ), biblioteci populare, școli de adulți, case de citit, reviste și șezători literare.

Prin circulara nr.36.692 din 24 iulie 1902, Spiru Haret recomanda impulsionarea activității șezătorilor în vederea ridicării nivelului cultural – educativ al sătenilor. Aceste șezători  sătești sau populare își desfășurau activitatea ziua sau seara, mai ales în zilele de sărbători și aveau în program numeroase momente distractive și mobilizatoare. Din păcate în evoluția lor, șezătorile au întâmpinat numeroase greutăți atât materiale ( spațiu, cărți , reviste ) cât și din partea autorităților locale.

         În anul 1900, în județul Vâlcea se constituie 14  cercuri culturale pe centre

( Râmnicu Vâlcea, Băbeni, Drăgășani, Făurești, Zătreni, Mateești, Horezu, Olănești, Titireciu, Ocnele Mari, Măldărești, Brezoi, Amărăști. ) din care faceau parte 165 de învățători și institutori. Aceste cercuri culturale cuprindeau câte 10-15 comune iar reuniunile se făceau în zilele de sărbători. O hotărâre a guvernului ( februarie 1902 ) obliga ca la aceste adunări sa participe și sa țină conferințe și preotul.

În 17 august 1904, se trece la o nouă reorganizare a acestor cercuri în vederea micșorări distanței dintre ele sub 10 km, dând posibilitatea unei mai bune participări a sătenilor. Așa s-a ajuns la 27 de cercuri culturale.

Cercul ”Grădiștea” cuprindea 5 școli ( Tina, Grădiștea, Băești, Sinești, Slăvești) iar Președinte al acestui cerc era M.Ștefănescu de la Școala din Slăvești.

Ședințele publice din cadrul cercurilor culturale se adresau populație nevoiașe a satelor și erau  prezidate de către dirigintele școlii la care se ținea adunarea și care trebuia să asigure și o mare participare a sătenilor. O decizie ministerială din 1902 recomanda ca, în cadrul acestor adunări, să fie abordate probleme privind educația morală, sanitară a țăranilor sau ”orice altă chestiune care să lumineze mintea săteanului”.

Cercurile culturale țineau și ședințe intime la care participau numai corpul didactic ( învățători și institutori ) ce compuneau cercul, iar în cadrul lor se discutau, cu prioritate, probleme didactice.

Din martie 1907 până în 15 octombrie 1908, întrunirile cercurilor culturale au fost suspendate. Multi dascăli fiind arestați și cercetați ca agitatori ai mișcărilor țărănești. S-a mers până acolo că însuși Spiru Haret a fost acuzat de Titu Maiorescu în parlament ca fiind principalul vinovat de mișcările țărănești prin încurajarea activității extrașcolare a învățătorilor. Această soartă a împărtășit-o și învățătorul de la Grădiștea, Ion Brătulescu ( de loc din Zăicoiu, Gorj), învățător la Grădiștea în anul școlar 1907-1908, acuzat de instigare la revoltă.

         După reluarea activității, cu ocazia primei adunări publice organizate de cercul cultural Grădiștea, dascălii au prezentat in fata celor prezenți teme de istorie și mari personalități ale timpului.

         Din 1911, activitatea publica a cercurilor culturale este suspendată. Acestea erau obligate să aibă un caracter intim și să dezbată doar probleme profesionale iar adunările lor publice se transformă în serbări școlare desfășurate cu ocazia unor sărbători naționale sau de sfârșit de an școlar, cu elevii, în prezența părinților.

La 24 ianuarie 1909, cu ocazia împlinirii a cincizeci de ani de la Unirea Principatelor Române, la Grădiștea au răsunat cântece naționale ( ”Deșteaptă-te, române!”, ”Doina oltenească” și ”Înainte, frați români!” ) cântate de corul școlii și acompaniate la vioară de învățătorul Ion Brătulescu.Tot cu această ocazie, a fost interpretată de elevi poema alegorică ”24 Ianuarie” cu sprijinul studentului la teologie din Grădiștea, Ion Roman, după care s-a jucat ”Hora Unirii”. Mai sunt consemnate serbări școlare organizate și prezentate de către școala din Grădiștea, cu ocazia unor evenimente locale sau naționale în 1893, 10 mai 1900- Ziua națională a României, etc..

         Tot la inițiativa lui Spiru Haret, în anul 1912 ia ființă ”Liga Deșteptarea” care își propunea, între altele, să ducă mai departe activitatea publica a cercurilor culturale.

         Din 1913, activitatea de îndrumare și control a activității cercurilor culturale este atribuită administratorului Casei Școalelor, ieșind de sub mâna Ministerului Instrucțiunii Publice.

         În anul școlar 1913-1914, ființa cercul cultural ”Oltețul”, cu sediul la Școala Pârâieni, centru la care erau arondate și școlile Grădiștea și Băești.

         După 1918, activitatea extrașcolara a dascălilor în cadrul cercurilor culturale a fost preluată de căminele culturale care s-au impus.

   

Bibliografie: Monografia învățământului grădiștean, 1840 - 1989, editura Silviana, Rm. Vâlcea, 2010; Fîrtat Ilie, Fîrtat Ioana și Fîrtat Georgiana - Elena

 

Ilie Fîrtat, bibliotecar