Grădiștea - Obiceiuri si tradiții de Crăciun

         Grădiștea – România – Europa

                                    - Obiceiuri si tradiții de Crăciun –

         Grădiștea se găsește așezată în partea de sud-vest a județului Vâlcea, pe hotar cu județul Gorj. Ca urmare a acestui fapt, în această zonă s-a dezvoltat o vatră etnoculturală cu influențe gorjenești.

         Crăciunul a fost și a rămas unul dintre cele mai importante evenimente din viața satului grădiștean. Unele obiceiuri și tradiții reușind să reziste noilor tendințe moderniste de renunțare sau ignorare a vechilor tradiții.

         În viața satului se produc o serie de evenimente menite să pregătească petrecerea sărbătorile de Crăciun. Dar cel mai important este tăiatul porcului.

Fiecare familie de gospodari a crescut si îngrășat un porc ce va fi sacrificat, aproape ritualic, în ziua de Ignat. După sacrificare, acesta este tămâiat și se spune Tatăl Nostru. Apoi se trece la pregătirea acestuia. Porcul este pârlit cu paie sau cu forja cu lemne, copt, spălat foarte bine ( să devină șoricul alb ) și tranșat după un anumit ritual. Nu toată lumea se pricepe la asta, sunt anumiți oameni care lucrează în echipe de cate 2-3 și care merg din casă în casă contra cost sau a câtorva kg. de carne. Aceștia dețin secretul tranșării cărnii pe anumite sortimente – mușcheți, șoldeți, spetii, costițe, iepurele, carnea trandafirilor, bărbiile pentru mațe, șunca, etc.. 

Pentru Crăciun, din porc, gospodinele pregătesc mațele și  trandafirii.

Mațele se umplu cu un amestec de tocătură din ficat  boșogi ( plămân ), splină, slănină, fierte în prealabil, cu orez undit, ceapă tocată, boia de ardei și cimbru. Zeama în care s-au fiert mațele este păstrată pentru a se consuma cu turtă.

Trandafirii – cârnați în altă parte -  sunt pregătiți din carnea trandafirilor ( mușchii burții ) și slănină tocate la bardă și condimentate cu usturoi. Cu acest amestec se umplu mațele subțiri ale porcului. Aceștia se pun la uscat și apoi la fum. Din aceștia se consumă la masa de Crăciun, fripți, alături de mațe și murături.

         Între Crăciun și Anul nou, gospodinele se ocupă de conservarea cărnii porcului. Slăninile sunt tăiate bucăți, fripte și apoi puse la trușie. Aici alternează jumările cu bucățile de mușcheți, trandafir și oasele tocate. Acestea sunt acoperite cu untură și vor constituii alimentul de bază pentru anul viitor.

         Familiile care au copii de ridicat la grindă, de botezat sau tăiat moțul, opresc pentru Moș, o spetie  și un trandafir să-l ducă acestuia ca plocon.

         Din topirea osânzii, grăsimea rezultată - despre care se crede că este o grăsime ușoară – se pune într-o oală de pământ. Aceasta va fi folosită pentru prepararea unor aluaturi de prăjituri sau ca suport pentru prepararea unor alifii populare pe baze de extract din plante. Jumările rămase de la osânză sunt folosite pentru prepararea zăbicului, un aliment obținut din aceste jumări amestecate cu turtă veche sfărâmată și prăjită în tigaie pe jar.

         În seara ajunului, pentru masa din ziua Crăciunului, gospodinele pregătesc cozonacul cu nucă și turta. Aceasta din urmă se făcea, după preferință, în spuză pe vatră sau la cuptor dospită, etc.,spoită cu ou sau nu. Tot acum se preparau sarmalele și piftiile.

         Un alt moment important în noaptea de Crăciun  o constituie primirea colindătorilor. Aceștia sunt constituiți în grupuri de minim 2 colindători. Fiecare grup are un sef, acesta este cel care încasează banii sau alte daruri din partea celor colindați. Ei pleacă prin sat la colindat după ce au făcut câteva repetiții.

         Colindătorii apar în ajunul nopții de Crăciun. Se cântă Moș Crăciun. Gazda oferă colindătorilor bani, fructe, cozonac, etc.. Dacă ceata de colindători este formată din adulți, aceștia sunt serviți și cu vin.

         În ziua de Crăciun, se merge la biserică și apoi se dă de pomană. În această zi nu se tămâie morții. Sărbătoarea Crăciunului ținea 3 zile. În toate aceste zile nu se muncea, se petrecea acasă cu familia sau cu rudele care-ți veneau în vizită sau la care te duceai în vizită. După masă se mergea la Hora satului. Aceasta se organiza în curtea școlii sau a căminului cultural, dacă acesta exista, sau chiar in curtea bisericii. Aici, tineri și vârstnici, deopotrivă, participau la joc. Dar în hore separate. Multe dintre aceste hore se terminau cu o bătaie sănătoasă. Dar a doua zi protagoniștii se împăcau în fața unei oale de vin și nimeni nu păstra mânie pentru aceste conflicte spontane. 

Fîrtat Ilie, bibliotecar