marți, 10 mai 2016

Biserica din Huma


Biserica din Huma

            „Această sfântă şi dumnezeiască biserică, ce se prăznueşte cu hramul Întâmpinării lui Hristos şi Sfinţilor Voievozi, din temelie s-au zidit, după cum se vede şi-au înfrumuseţat de robii lui Dumnezeu: Tănasie sin Statie Pârâianu , cu vărul său Matei Pârâianu şi s-au săvârşit în zilele prea luminatului domn Grigore Dumitru Ghica Voievod şi arhiepiscop Ungro-Vlahiei al acestui loc Kir Neofit, episcopul Râmnicului Severin, mai ajutorând şi vecinii din prejur cu ce s-au putut, la leatul dela Adam 7333, iar dela Hristos 1825 august 31. Am scris eu, smeritul între diaconi, diaconul Gheorghe zugrav ot Crăpături.”
                Așa ne întâmpină  pisania Bisericii cu hramul Întâmpinării lui Hristos şi Sfinţilor Voievozi din comuna Livezi, satul Pârâienii de Mijloc, jud. Vâlcea, fost satul Faur. Într-un Act de vânzare – cumpărare din anul 1682 ( 1 august ), Danciul Pârăianu și fratele său Hamza, împreună cu Rada, soția fratelui lor Stanciul, vând Marelui Vistier Barbul Milescul Părăianul, părțile lor de moșie din satele Pârâiani și din Faur(i), sate ce țineau de județul Gorj. Acest sat Faur, este menționat și în Harta austriacă a lui Friedrich Schwantz ( în urma păcii de la Passarovitz din 1718 până în 1739 ,  Oltenia până la Olt a intrat în stăpânirea Austriei, austriecii au ocupat imediat această provincie. Tot atunci s-a hotărât ca să se elaboreze o hartă amănunţită a Olteniei. Comandantul trupelor imperiale din Transilvania, Contele Stainville, însărcinează cu această lucrare pe căpitanul Friedrich Schwantz. Această hartă a fost lucrată între anii 1720 şi 1722. ). În această hartă satul este menționat ca ” Faur oder Barien” și se suprapune peste cătunele Huma și Cățulești ( Valea Ganii). Etimologic, numele satului venea de la ocupația de bază a locuitorilor, fierăria.  Faurii sau fierarii, stabiliți pe lângă curțile boierești, reprezentau mica industrie feudală.
            În aceeași hartă austriacă este menționată și o biserică, o biserică din lemn  ce servea credincioșilor din satele Faur și Scurta. Aceasta a fost așezată la M.Z. de cea existentă, în aceeași curte. Este demn de menționat și faptul că acolo a existat și un cimitir cunoscut ca ” cimitirul Familiei Străbune”, unde au fost înmormântați boieri din neamul Pârâianu.  Acest cimitir, din nefericire, nu mai există. Locul respectiv a fost redat agriculturii.
            Biserica se găsește așezată pe un deal, cu vedere largă atât în amonte cât și în aval de râul Olteț. Ea nu a suferit modificări majore în decursul anilor. Pictura este în frescă și necesită urgente măsuri de restaurare, ca de altfel întregul edificiu.
            În biserică se găsesc două icoane, una din 1769 și alta din 1782 iar ușile împărătești sunt din 1808, toate anterioare anului zidirii. Se presupune că ar fi aparținut vechii biserici.
           

Bibliografie:
1.      Pârâienii Valahiei, Constanța Badea, Petronela Badea și Mihai Pârâianu, Editura Paralela 45, Pitești, 2014;
2.      Monografia comunei Livezi, Rădulescu Richard Marian, Editura Sitech, Craiova, 2010.