Sfântul cu turban din Grădiștea Vâlcii
Satul Străchineşti,
component al comunei
Grădiştea, judeţul Vâlcea,
este aşezat în
partea de Nord-Est
a comunei, pe malul
stâng al râului
Olteţ. Cu cei 45
locuitori ai săi, satul
Străchineşti este cel
mai mic sat,
din cele nouă câte are comuna în component sa. Cale de
acces drumul comunal
Urzica ( comuna Sineşti
)-Dobricea ( comuna Grădiştea ). Etimologia numelui satului se trage de la
antroponimul strachină. Probabil că în vechime locuitorii se ocupau cu
olăritul. De aici și-au luat – probabil - numele și familia boierilor
Străchinescu. Nu este exclusă nici variant ca numele satului să fie dat de familia
boierilor Srăchinescu, boieri ce
au avut conac
şi moşie în
zonă. Aceştia, în istoria Țării
Românești, au deținut
ranguri boiereşti, postelnici, ispravnici, pitari, etc. Tot din satul
Străchineşti era şi
Tănasie Miulescu, “tăiat de
turci” ca participant
la “zaveră”-Revoluţia lui
Tudor Vladimirescu din
1821.
Biserica din Străchineşti, cu hramul „Intrarea în
Biserică” –declarată monument
istoric- a fost ridicată
între anii 1737 – 1748. Construcţia a fost începută de
ispravnicul Vladu Romanescu, boier
din comuna Roşiile. Dar acesta moare şi lucrarea este continuată
de soţia acestuia, jupâneasa Păuna. În anul 1748 este terminată.
Se spune
că pe locul unde a fost ridicată
această biserică ar fi
fost o altă biserică, construită de haiducul Dragu.
Legenda ne dezvăluie că acest Dragu, de numele căruia se leagă mai multe
denumiri toponimice pe raza mai multor comune oltene, ar fi ridicat 3 biserici.
Biserica a
fost renovată la aproape o sută
de ani, în 1830, de către Gheorghe Străchinescu şi soţia sa Ancuţa, boieri locali. Pictura a
fost refăcută de zugravii Constantin şi Pătru. Printre cei care au mai
participat financiar la renovarea bisericii, îl putem aminti şi pe Dumitru B.
Tomescu cu soţia sa Maria, familie cu stare, din Grădiştea , în anul 1903.
În acest moment frescele interioare
necesită să fie restaurate. Acolo unde sunt
deteriorate se observă trei
rânduri de straturi de frescă. În altar, pictura este
în stil Brâncovenesc. În exterior, biserica a fost
victima unor abuzuri venite din partea preoţilor parohi locali care, din exces
de zel sau neştiinţă, au distrus frescele. Nu spun că şi în interior unele
fresce au fost distruse - a fost spart
un zid pentru a fi montată o uşă.
În manuscrisele
lăsate de Dumitru Cumpănaşu, preot şi învăţător din Grădiştea, personalitate
marcantă a vieţii culturale şi politice a Olteniei, referitor la Biserica
Străchineşti , găsim următoarele:
“ Bisrica Străchineşti are acelaşi plan de construcţie
ca şi Biserica Buna Vestire din Rm.
Vâlcea, ( la dimensiuni mai reduse). Şi aici, în tabloul votiv apare Constantin
Mavrocordat voievod, confirmând că bisericile Străchineşti şi Buna Vestire din
Rm. Vâlcea au fost construite în acelaşi timp, după modelul bisericii
Mânăstirii Horezu. ”
Ca o
curiozitate, probabil unic în
zonă, una dintre fresce
reprezintă un sfânt cu
turban. Referitor la această pictură, muzeograful
– arheolog, doctor în istorie, domnul Florin Ridiche
de la Muzeul Olteniei din Craiova, a făcut următoarea precizare: ” Turbanul nu este neapărat un obiect de vestimentație musulman. El era
folosit și în perioada preislamică. Turbanul are mai degrabă o funcție
utilitară, de protecție împotriva prafului și a soarelui și era folosit și de
mongoli, de huni, se pare, dar și de soldații francezi creștini, în perioada
războiului din Algeria. În ceea ce privește pictura prezentată, consider că
pictorul-autor a văzut ceva similar în bisericile ortodoxe din cadrul
Imperiului Otoman, mai ales în cele de la Constantinopol sau din Asia Mică. ”
Fîrtat Ilie, bibliotecar al Bibliotecii Publice
Locale Grădiştea.
Nota: Publicat in Forum valcean, Nr. 1, 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu